9 SECOLE DE POVESTE

Cetatea Oradea este una dintre puținele cetăți bastionare din România. Cetatea Oradea a fost și este emblema orașului Oradea și punctul central al evenimentelor culturale. Cercetările arheologice au stabilit locaţia acestui prim centru urban sub amprenta actuală a cetăţii orădene.  Prima construcție a fost ridicată inițial, la sfârșitul secolului al XI-lea, pe o insulă situată între brațele Crișului Repede și Peța, o zonă mlăștinoasă și împădurită. Aici, în zona numită Grădina Cerbilor, Regele Ladislau al Ungariei obișnuia să vină la vânătoare, ridicând și prima construcție, o biserică cu hramul Sfintei Fecioare Maria. În anul 1619, principele transilvănean Gabriel Bethlen începe construirea, în incinta cetății, unui palat unic, cu pereții paraleli cu zidurile exterioare ale cetății iar în cele cinci colțuri fiind construite câte un turn. Construcția a fost realizată pe baza proiectului arhitectului italian Giacoma Resti din Verona. După moartea lui Gabriel Bethlen, construcțiile au fost reluate de către Gheorghe Rákoczi I (1630-1648) iar mai apoi de către Gheorghe Rákoczi II (1648-1660). Palatul Princiar, unic în Transilvania, a fost finalizat în anul 1650 în stil renascentist târziu, fiind considerat cel mai frumos ansamblu de monumente din Principat. Șanțul care înconjoară Cetatea amintește de rolul important de apărare cu care a fost înzestrată această construcție, greu de cucerit de-a lungul secolelor. Șanțul era umplut cu apă termală din Pârâul Peța, dar și cu apă rece din Crișul Repede, având adâncimi de 4 m și lățime de 50 de metri, care astfel a împiedicat înghețarea apei și cucerirea Cetății pe timp de iarnă.